sarite de pe fix

6

2008-07-07T18:18:00.002+03:00

Ceea ce este un inceput pentru mine, nu sfarsitul unei etape.
Pentru prima oara, dupa patru ani, am simtit ce bine este sa faci orice, fara senzatia ca pierzi timpul, ca altceva mai important trebuie facut si asteatpta o rezolvare.
Prima zi cand am muncit concentrandu-ma numai la ceea ce aveam de facut.
Prima zi cand am 'dat liber' intrebarilor si stresului.
M-am achitat cu onoare de misiunea pe care mi-am incredintat-o si am parcurs-o.

rasfat

2008-06-30T11:30:00.003+03:00

am mai spus ca nu prea sunt calculata, cu toate acestea se pare ca-mi reuseste din plin. mai bine zis, cred ca totusi subconstientul ia uneori fraiele si isi face el treburile asa cum stie.
asa se face ca, intuind nevoia de relaxare si buna-dispozitie, mi-a aranjat o intalnire pe gustul meu, cadou si rasfat dupa ziua de 6 iulie (care, fie vorba intre noi, ma va solicita psihic).
nu am stat sa-mi pun problema ce si cum va fi, pentru ca nu locatia ma intereseaza, ci ceea ce se va intampla acolo.
pentru prima oara, sper nu si ultima, voi asista si ma voi bucura, la absolut dublu regalul concertistic .
asa cum mi-am mai facut asemenea surprize, si la fel cum am afirmat ca nu vor ramane experiente singulare, continuu sa ma tin de cuvant.
este un cadou binemeritat si total acceptat.
(blink)

calatorind virtual

2008-06-30T11:05:00.003+03:00

bravo lor, e cam la fel cu "tara arde si baba se piaptana". deja tichiile de margaritar sunt la purtatori, asa ca nu poate fi vorba despre asta.
pentru nimic din lume americanii nu se dezmint. totusi, prefer colosul din sticla malayesian, sau mai de viitorul apropiat, expresia bogatiei saudite.
ramane de vazut care va fi rata de acceptare din partea publicului, la momentul potrivit. dinspre partea mea, slava Domnului ca exista internet, gasesc mereu bilet, nu-mi trebuie rezervare si nici nu imi ia prea mult sa-mi fac bagajul.
(pancarta: ...joke)

2008-06-30T09:19:00.003+03:00

nu vreau sa comentez, nu sunt in masura, dar imi pare extrem de rau pentru nemti. desi n-am reusit (inca) sa-i inteleg nici 50%, imi plac. mereu mi-au placut. nu ca as avea ceva impotriva spaniolilor, dar probabil natura mea se apropie mai mult de raceala teutona, decat de exagerata "caldura" latino. cred ca de aceea n-am putut sa ma integrez nici in italia.
intra in planurile mele de dupa finalul de-acum, din iulie, sa reincep apropierea mea de limba germana.

ei, si ce?

2008-06-30T09:03:00.002+03:00

nu prea ma pot concentra la ce am de spus. stiu doar ca in babilonia de ganduri, unul mai ascutit se zbate se strapunga hatisul.
am observat - asa, in toata superficialitatea mea, in tot dezinteresul meu pentru societatea romaneasca - am observat ca nu mai pute tara de ingineri, ci de "analisti" de toate felurile. mey, oameni buni, daca ati facut prima facultate si nu v-a tras nime' de maneca la timp "bai milica, nu esti facut sa fii inginer/doctor/contabil", trebuia sa va incercati norocul in spania, italia. poate acolo se cer meseriile astea. de ce trebuia sa ne torturati cu nebunelile voastre de jurnalisti? sau analisti de toate masurile si culorile? stiu ca pot sa inchid tv daca nu-mi place ce vad sau sa schimb postul daca totusi am satelit, stiu ca pot sa aleg ca ziarele sa le folosesc pentru podea cand zugravesc, dar asta-s doar eu. eu stiu ca pot sa fac alegeri. dar ce te faci cu cei care asimileaza inconstient toate aberatiile care ies pe post sau sunt scrise in ziare. eu decid daca inghit sau nu, altii le iau de bune, toate comentariile inepte ale duduilor care termina jurnalismul crezand ca asa e "la moda" sau ideile fataliste ale unor juni proaspat coborati din limuzinele "lu' papa".
fratiorii mei... din ce in ce mai putini oameni de calitate pot fi vazuti expunandu-si ideile sanatoase, din ce in ce mai multi ne inabuse orice incercare de civilizatie. si nu ma mir, totusi, deloc, pentru ca stiu ce carte se face, mai nou, in "universitatile" din Romania. nu se face, asta e secretul.
in concluzie, am batut campii degeaba, mai sus. probabil ca ar trebui sa-mi vad de timpul de coagulare a glazurii, si nu de temerile societatii (permanent) in tranzitie.

P.S. si aveti grija si cu "dreptul", ca e pe cale sa ajunga "jurnalismul" ;)

aduce clipa ce n-aduce anu' (sau cum o fi?)

2008-06-29T22:39:00.005+03:00

am stat si m-am gandit o viata intreaga, viata de pana acum, ce sa-mi aduc in casa ca si "pet". imi plac animalutzele, dar nu am spatiu, cel putin deocamdata. de cand ma stiu mi-am dorit caine, si nu orice rasa, ci golden retriever. eheeei... si ce de cate ori nu m-am tavalit cu el prin gradina, incercand sa-i fur pantoful pe care mi l-a zdrentuit deja. in imaginatie, evident.

pisica? nu. nu ca as avea ceva impotriva lor, imi plac doar in poze, imi plac doar cand sunt mici, imi place expresivitatea lor, dar cam atat.
soricei? imi place ghidusia lor, dar sunt animale nocturne si eu vreau sa dorm noaptea, macar acu' daca in tinerete n-am facut-o.
papagal? o fi el destept si invata sa vorbeasca (intr-un final), dar mi se pare o pasare sclifosita si imprevizibila.

intr-o zi m-am intors din drumul spre casa, inapoi in piata. parca ma chema. am ajuns in zona pet shop-urilor si am inceput sa aleg colivia. apoi, "mobila", un cuib, buturuga cu scorburi, plantele. mai ramanea sa o populez. erau cam 20 de mici zburatori, care mai de care mai galagios. de cand mi l-a prins, am stiut ca e pickie-tzupi-pingu al meu. ma privea cu ochisorii ca doua seminte negre, din pumnul strans al baiatului. si am stiut mai apoi cum ii batea si inimioara.

de mult nu m-am mai simtit asa. parca eram lizuka din copilarie, revenind acasa cu cizmulitzele ei cele noi, cumparate cadou de craciun. abia asteptam sa ajuns, sa-l instalez pe micutz, sa-l privesc in activitatile lui zilnice. nu m-am inselat. vreo trei zile aproape ca nu mi-am dezlipit privirea de la el. apoi, un super-gand m-a trimis inapoi in piata si peste o ora reveneam cu pingu 2, cel mai bland si mai iubitor kitzkaiel. ma lasa sa-l prind si sa-l mangai, nu se sperie si nu zburataceste ca o gaina urmarita de satar.

sunt doua zebre australiene, animalutze ideale pentru cineva care doreste o jucarie vie. sunt comode, nu fac zgomot cand nu trebuie, ciripesc dulce, ca niste cinteze ce sunt, mananca rezonabil, nu trebuie plimbate, schimbat nisipul ca pute, nu trebuie "mosite", castrate ca fac urat cand se apropie perioada, se ingrijesc foarte usor, neavand nevoie de cine stie ce operatiuni complicate. le trebuie doar semintele lor, apica, ceva sa-si ocupe timpul si... distractia-i gata.

cred ca a fost cea mai fericita alegere pe care puteam s-o fac. desi... cred ca totusi e o problema. am vrut doi baietei, dar cred ca dintr-o eroare mi-a fost data o fetita a doua oara. sunt argumente pro si contra banuielii acesteia, dar voi vedea peste vreo 2-3 saptamani. probabil ca daca nu ma insel, voi deveni "bunica". hihi.

ce-i mai interesant este, de fapt, de observat schimbarea care se petrece in psihicul uman, ca urmare a unei asemenea intamplari. cel putin, la inceputul "convietuirii". sunt curioasa cum va decurge viata noastra impreuna, avand in vedere ca, in captivitate, zebrutzele traiesc pana la 8 ani. eu sper sa traiasca mult si bine, sa ma bucur de ele cat pot de mult, pentru ca realmente nu-si dezmint faima de jucarele. ceea ce reduce din senzatia de "maternitate", adica mai mult ma simt ca un copil caruia i se ofera in fiecare clipa un amuzament, decat o persoana "cu responsabilitati". cu alte cuvinte, chestiutzele astea mi se potrivesc mai mult decat ma asteptam.
uneori, o hotarare de moment face cat un an de pitroceala. nu obisnuiesc sa procedez asa, fiind destul de calculata de obicei, dar uite ca acum mi-am depasit inclusiv aceasta limita si am facut o alegere excelenta.
micutzii mei...

the old me...

2008-06-29T12:41:00.001+03:00

Water Effect

The Gathering

2008-06-27T18:10:00.005+03:00

Ai ajuns intr-un moment oarecum important. Si uite ca nu stii cum sa-l primesti/privesti. In sinea ta se naste sentimentul omului care iese la pensie. "Si de-acum ce fac, cu ce o sa-mi umplu timpul care era alocat invatatului, cititului, scotocitului dupa informatii interesante si de actualitate care au legatura cu profilul facultatii?"

In vreme ce marea majoritate a absolventilor se gandesc sa-si deschida aripile cu adevarat si sa-si ia zborul spre un nou orizont, animati de succesul terminarii unei facultati mai mult sau mai putin interesanta, eu, deja aranjata bine in scaunul meu de functionar cu regim special, viitor ofiter de imigrari (de ce nu ne-am numi toti asa, chiar daca suntem sau nu ofiteri), eu, ziceam, ma gandesc cum sa castig mai mult de pe urma experientei ce a durat 4 ani si se va incheia peste putin timp.
Nu vorbesc despre a castiga numai experienta, asta se obtine lucrand efectiv, e testat, dar vreau sa castig material. Bani. Punct. Banii cu care sa pot calatori acolo unde imi doresc, banii pentru masina pe care o conduc imaginar in fiecare zi, incercand sa nu depasesc viteza, desi nu m-ar amenda nimeni, ani pentru casa aceea pe care o redecorez de cate ori am chef, pentru ca este minunat sa schimbi culorile atunci cand te-ai plictisit de ele. Deci, este in intentia mea sa fac bani de pe urma acestor patru ani. Dar bani adevarati. Astept oportunitati, sunt deschisa, astept sa cunosc oameni noi, sa incep sa am avantaj din ceea ce am incercat sa invat.

Pe 12 iulie ne vom strange cativa dintre licentiati si-o vom pune de o mica agapa (the gathering, cum ne place s-o alintam) pe undeva pe la brasov. Abia astept. Este ceva inedit. Nu ne cunoastem inca, cel putin nu in realitate, pentru ca ne-am cunoscut pe forumuri si ne-am imprietenit oarecum. Cel putin, asa sustinem. Ramane de vazut cat de bine si mult ne vom intelege in afara virtualului.

Daca sunt mandra? Da, de ce nu? Sunt mandra de mine, de realizarea mea. Pentru o persoana care nu punea mare pret pe studiile superioare, pot spune ca sunt mandra. Este realizarea mea, si chiar daca pentru unii nu e cine stie ce, ei... uite ca pentru mine e. Nu ma laud ca am muncit enorm, dar totusi am tras ceva.

Ma consider un om fericit. Sunt fericita, da, si zambesc indiferent daca privirile oamenilor se indreapta curioase catre mine: "Ce-o fi avand si asta de rade asa... fara motiv?" Eu sunt eu, in fiecare zi, mai mult decat am fost ieri, mai putin decat voi fi maine. Pentru ca traiesc acum. Si merit ce-i mai bun, in fiecare clipa.

Ne vedem cat de curand...

ce-mi surade azi...

2008-06-11T08:50:00.009+03:00

Una din formatiile mele preferate a reusit si a scos inca un album. Imi place ca nu se lasa, chiar daca nu sunt super-populari in lume, ci un fel de Holograf de pe la ei.
Albumul se numeste Karma Killer, contine 10 piese, in stilul cu care m-am obisnuit. Pacat, ar merita sa aiba mai multa promovare, sound-ul e excelent, vocea, linia melodica si prestatia in sine, nu mai zic... nota 10 pentru voi, Negative!
P.S. traiasca totusi DC-ul... nu cred ca ar fi ajuns vreun exemplar prin RO, iar eu sa cumpar de pe net nu prea pot... deh...

Celebrity Morph by MyHeritage

2008-06-07T18:12:00.001+03:00

MyHeritage: Family tree - Genealogy - Celeb

raspunse, intr-un tarziu

2008-03-25T20:15:00.004+02:00

Sunt "refugee", asta-i stiut. Venind vorba despre spiritul civic - clichee - ce ar trebui manifestat din cand in cand, nu numai in anii electorali, ma dovedesc a fi o "coana Mitza" moderna, care sta cu blitzul pregatit pentru o eventuala barfa.

Rezident cu munca in sectorul 4, calator gratis al tramvaiului 25, am, slava Domnului, timp sa ma reculeg inainte de a intra in alta lume.
Alta viata, alta dimensiune, ma fac sa-mi doresc sa raman in viziunile mele, prinsa de vanitatea gandurilor. Promit sa-mi fiu mereu alaturi :)

sa traim sanatos

2008-03-03T11:36:00.006+02:00

citeam astazi intr-un pps primit (ca de obicei pe email) ca "fericirea te indulceste".
oaau, probabil ca pana imbatranim devenim diabetici. asta daca nu ne zaharisim pana atunci. asa se vor explica si avertismentele : "Pentru sanatatea dvs evitati excesul de sare, zahar si grasimi”. n-au nevoie de oameni fericiti si bolnavi. unde-i adevarul? dulci si diabetici sau nefericiti, dar sanatosi?

nu stiu de ce

2008-03-02T18:36:00.000+02:00

... nu ma astampar. ce-mi trebuie alt blog, ca si-asa nu prea-mi place sa scriu. adica-mi place, imi vin idei, apoi le pierd si nu-mi aduc aminte.
ca sa nu mai spun ca ma cam plictiseste si treaba cu aranjatul asta, la inceput, fa pagina frumoasa, chinuie-te, etc. da-mi place cand arata bine.
bun, gheatza-i sparta. nu stiu ce voi scrie. probabil ca am sa postez si retete, ca sunt fana a blogurilor culinare. pe cuvant, au unele o rabdare sa pozeze fiecare pas atunci cand gatesc, ceva de speriat. macar ma pot baza pe ele cand incerc ceva nou.
uite, deja am scris prea mult. pentru acum. se poate sa revin. sau nu.
anyway... imi urez bun venit si o seara minunata.